- temelíe
- s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
temelíe
Look at other dictionaries:
temelie — TEMELÍE, temelii, s.f. Partea inferioară a unei construcţii, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundaţie, fundament, bază. ♢ loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu… … Dicționar Român
fundament — FUNDAMÉNT, fundamente, s.n. 1. Element de construcţie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcţie, o lucrare etc.; fundaţie, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se aşază formele … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
fundaţie — FUNDÁŢIE, fundaţii, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se… … Dicționar Român
radical — RADICÁL, Ă, radicali, e, adj., s.m. I. adj. 1. De bază, fundamental, esenţial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârşire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acţiuni… … Dicționar Român
piatră — PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură şi casantă răspândite la suprafaţa sau în interiorul pământului; (şi la pl.) fragment de dimensiuni şi de forme diferite dintr o astfel de rocă; p. ext. material… … Dicționar Român
rădăcină — RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol şi îşi absoarbe substanţele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura şi funcţiile pe care le are. ♢ Compus: (bot.)… … Dicționar Român
substrucţie — SUBSTRÚCŢIE s. v. bază, fundament, fundaţie, temelie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime substrúcţie s. f., pl. substrúcţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SUBSTRÚCŢIE s.f. (Liv.) Temelie, fundament. [< … Dicționar Român
bazament — bazamént s. n., pl. bazaménte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament]. Trimis de… … Dicționar Român
